Da, știu că sună aiurea, dar e o super afacere din care toată lumea ar avea de câștigat. Popa, tu, săracii. N-am inventat-o eu că în lumea asta s-a inventat aproape totul, noi doar trebuie să preluăm ce e bun și să aplicăm.
Am auzit de chestia asta în Germania, iar depozitele de care o să vă vorbesc sunt pe lângă biserici. Eu mi-am amintit de ele după ce zilele trecute m-a sunat un preot să mă întrebe dacă nu știu o familie sărmană care ar avea nevoie de mobilă în stare bună, pe care moștenitorii unei doamne decedate voiau să o doneze. Nu este prima dată când mă sună lumea pentru așa ceva. Și nu este nici prima dată când nu găsim cui să o dăm rapid, moștenitorii voiau să elibereze repede casa.
Pentru că am coordonat în ultimii 12 ani multe campanii umanitare, prietenii și cunoscuții mă sună imediat ce au ceva de donat. Mobilă, lenjerii de pat, pături, frigidere, mașini de spălat, am în așteptare și astăzi cel puțin trei televizoare din campania De Crăciun fii mai bun. Toți îmi spun același lucru: “sunt ca noi, le-am folosit, dar sunt bune, nu le-aș arunca, le-aș da cuiva care s-ar bucura de ele”.
Cum ar fi dacă, la fel ca și în Germania, în jurul bisericilor ar exista astfel de depozite?
Ce câștigă popa?
În primul rând își câștigă rolul social în societate și respectul comunității. Dacă am ceva de reproșat Bisericii Ortodoxe Române este tocmai faptul că preoții nu se implică mai mult în acțiuni sociale, iar cei care o fac sunt mult prea puțini în raport cu numărul bisericilor. O spun de mai mulți ani (și o pot și demostra, la cerere), majoritatea preoților nu sunt în stare să-mi facă într-o zi Top 10 Săraci din parohie, dar dacă-i rog să-mi facă Top 10 Bogați nu le ia mai mult de câteva minute, cu tot cu numere de telefon. Ar cam fi cazul ca lucrurile să se schimbe pentru că nu este normal ca un ziar sau un jurnalist să fie mai cunoscut pentru acțiunile sociale decât preoții și biserica. Noi, cu scrisul și paza democrației, preoții să se implice mai mult în societate, că așa-i firesc.
Revenind, preoții ar putea să identifice un spațiu și dacă nu îl au să-l ceară unui bogat (cei avuți, vă spun eu, sunt foarte deschiși să ajute) și acolo să primească toate lucrurile de care enoriașii nu mai au nevoie. Să le sorteze, să le depoziteze, să facă un inventar clar și să deschidă ușa celor care au nevoie de ceva din acel depozit și sunt prea săraci să-și permită ceva nou. Mai poate câștiga și bani pentru alte acțiuni sociale. Din donațiile pe care le poate face cel care și-a găsit lucruri de care avea nevoie și nu avea banii necesari să le cumpere de noi. În Germania așa funcționează aceste depozite din jurul bisericilor, dar acolo nu prea există “donația”, preotul stabilește un preț simbolic pentru obiecte. O prietenă care trăiește la Nurnberg și-a luat o măsuță din fier forjat cu blat de marmură cu vreo 10 Euro. Am lăsat opțiunea “donații” ca să nu vă treziți să comentați pe aici că se vor îmbogăți preoții și să facem ideea praf înainte de a o pune în practică. Să dea fiecare cât vrea și banii obținuți să fie folosiți pentru a-i ajuta pe cei loviți de soartă.
Ce câștigi tu?
Ooooooo, dar câte poți câștiga. Spațiu în casă după ce ai scăpat de obiectele de care te tot dădeai și le mutai dintr-un loc în altul (televizor, frigider, aragaz, mașina de spălat veche). Dacă vrei să-ți schimbi mobila, ai unde să o duci pe cea veche. La gunoi nu poți să o arunci (pubelele sunt pentru menajer și reciclabile) și te doare și inima să știi că ai aruncat mobilă care ar putea fi de ajutor cuiva, era bună, tu ai vrut doar una nouă. Păturile, plapumele sau pernele pe care le-ai schimbat vor ajunge să încălzească pe cineva care chiar asta va căuta în depozitul preotului. Atunci când au loc inundații – de exemplu, o pernă și o plapumă uscată e o mare bucurie pentru cei loviți de soartă. Ca și atunci când îi arde cuiva casa și nu mai are nimic. Deci, bunurile tale pe care și așa nu le mai foloseai vor ajunge să fie de folos cuiva necăjit, așa că adaugă la câștig, pe lângă faptul că te-ai eliberat de lucrurile nefolositoare, și satisfacția sufletească. Cred că vei (re)câștiga și o relație specială cu preotul care va face onest și dezinteresat această “afacere” din care să ajute săracii sau oamenii, care la un moment dat, dintr-un necaz, au nevoie de ajutor până se pun pe picioare.
Ce câștigă sărmanul?
Aș vrea întâi de toate să definim termenul de sărman sau, mă rog, la ce mă gândesc eu când spun “sărman” în acest context. Sărmanul poate fi omul care a avut tot ce-i trebuia, dar a rămas într-o noapte fără un acoperiș deasupra capului că i-a luat casa foc. Sau cel care are mulți copii acasă, i s-a mai născut unul și ar avea nevoie de un pătuț în care să-l culce pe cel mic. Și poate i-ar prinde bine și niște pături. Și o mobilă de bucătărie. Și poate un set de vase care a ajuns în depozitul preotului. Sărmani pot fi niște tineri, chiar tineri căsătoriți, care, la început de drum, nu au prea multe lucruri și nici bani să le cumpere. Și pot afla, că undeva, este un preot care păstrează lucruri care le-ar putea folosi și lor.
Nu este sărman, dar poate să se bucure de obiecte din depozit și cineva care găsește ceva folositor lui acolo și, în semn de mulțumire, va dona bani pentru susținerea altor acțiuni sociale.
Este atât de simplu, la alții funcționează și sunt convinsă că poate funcționa și la noi. În lumea asta s-au inventat cam toate, iar noi fiind pe la coadă putem să ne uităm în jur și să luăm fix acele modele de care funcționează și de care chiar avem nevoie.
Primul preot care citind acest articol va face un astfel de depozit va avea parte de toată susținerea mea, mă pot implica inclusiv în organizare și mediatizarea proiectului. Sunt ușor de găsit, așa că numai să vă doriți și vă ajut să puneți în aplicare ideea și demonstrăm împreună că așa ceva poate funcționa și la noi.
AVERTISMENT: Aplic cenzura cu bucurie, succes și fără regrete dacă vă veți găsi aici un loc de aruncat cu noroi în preoți. Au păcatele lor, sunt de acord, dar nu suntem noi cu judecata, oricum, nu aici. Vreau acum să-i ajut pe acei preoți buni, cu har, care vor să-i ajute pe cei sărmani și nu știu cum să facă mai mult.
NOTĂ: Fotografia este din campania De Crăciun fii mai bun 2014. O facem de nouă ani la Bistriteanul.ro. Cam așa arată pachetele noastre în fiecare an 🙂
