close

Despre mine

Fac atât de multe într-o zi, în domenii atât de diferite, încât mi-e greu să mă definesc. Jurnalist, creativ într-o agenție de publicitate, tipa aia care visează turism în Bistrița-Năsăud, mamă sau fashionistă? Complicat. Sunt din fiecare, în funcție de context și momentul zilei. Cert e că am multă energie și o consum făcând doar ce-mi place și susținând cu pasiune idei, oameni și domenii în care cred.

Râd mult și încerc s-o fac în fiecare zi, ca o obligație a vieții. Dacă a trecut o zi și n-am reușit să zâmbesc măcar, o declar pierdută. Am ars oxigenul degeaba pe planetă.

Iau foc rapid la nedreptate și minciună. Pot fi cea mai drăguță și veselă persoană din lume și coșmarul oricui face copii să sufere și umilește oameni slăbiți de greutățile vieții. #număprovocați

Jurnalist am ajuns din întâmplare. La 21 de ani. Și m-am îndrăgostit iremediabil de meseria asta, în care am trecut prin toate genurile jurnalistice (presă scrisă, radio, tv) și prin toate funcțiile – reporter, redactor, redactor șef adjunct, editor, redactor șef, manager de ziar.

Am lucrat, din 1998, timp de șapte ani în redacția Mesagerul de Bistrița-Năsăud. Apoi am fost corespondent Național TV și am lucrat în paralel și ca jurnalist de investigații la Gazeta de Bistrița.

În 2005 am decis să ies din presă, promițându-mi că o să revin numai când voi avea ziarul meu, unde să scriu liber, nu pentru a servi interesele unora sau altora.

Și, ca să fac rost de bani, pasionată de haine și modă pe lângă jurnalism, am deschis un magazin cu pantofi și haine mișto, produse în România. Din magazinelul ăla care a funcționat vreo doi ani am finanțat Agenția 215 – Imagine și publicitate. I-am pus sloganul Ne întâlnim la 2:15! Am stârnit zâmbete cu numele și sloganul ales, dar am atins notorietatea rapid, așa cum plănuisem. Agenția e încă pe piața locală de publicitate și avem câteva proiecte cu notorietate în palmares (Poiana Zânelor, Bistrițeanul.ro, LinIA Tradițională, Festivalul Usturoiului în Ținutul Contelui Dracula, Asociația de Promovare a Turismului “Turist în Bistrița-Năsăud”, Produs în Bistrița-Năsăud, etc.).

Publicitatea, comunicarea și cam tot ce ține de imagine mă pasionează. Niciunde nu pot fi mai creativă ca în acest domeniu. Unii spun că am ceva înnăscut pentru asta, dar, din păcate nu sunt specialiști britanici :)) Ce nu am simțit/intuit în publicitate, am completat prin studiu și practică la locul de muncă. Nu prea este ceva în domeniu ce să nu fi făcut. Am făcut firme luminoase, am colantat vitrine, am inscripționat mașini. PR, campanii de imagine și strategii de marketing.

Agenția 215 mi-a permis ca în martie 2008 să încep și să susțin financiar proiectul Bistrițeanul.ro, primul cotidian exclusiv online din Bistrița-Năsăud. L-am visat, scris și rescris în minte patru ani. Prin 2004 scrisesem un plan de afaceri despre cum se va numi, cum va fi, cum se va dezvolta. Mi l-a găsit în calculator directorul de la Mesagerul înainte să-mi dau demisia alături de alți câțiva colegi. Nimeni n-a crezut că voi pune planul în practică. Am făcut-o. Conform planului. A bătut record după record de audiență și Bistrițeanul.ro este și astăzi cel mai citit cotidian local din Bistrița-Năsăud. A creat o identitate – cea de bistrițeni – și este printre puținele ziare din România care se autosusține din publicitatea vândută unor clienți care chiar au nevoie de promovarea produselor, serviciilor sau ofertelor.

Nu am refuzat niciodată sprijinul cerut de cititori și întotdeauna am pus interesul lor mai presus de orice. S-a reflectat în audiență. Bistrițeanul.ro este un altfel de ziar local, este un proiect aparte, cu mult suflet și care se bazează pe echipa pe care redacția o face cu cititorii. Suntem astăzi o comunitate unită și cu adevărat puternică. Schimbăm destine și decizii împreună.

Și chiar dacă de-a lungul timpului am fost suspectați că ținem ba cu unii, ba cu alții, timpul a dovedit că n-a fost așa. Iar cu acest feedback am fost sigură că țin linia dreaptă. Ambiția mea a fost să ofer redacției libertatea de a aborda orice subiect, așa cum eu nu am avut-o. Și nimic nu mă irită mai tare în plan profesional decât să fiu sunată să modificăm sau să ștergem articole din ziar. Nu recomand nimănui. Călduros și sincer. Am reacții cu adevărat violente și niciun regret după.

Cu turismul. Construind în 2006 la Agenția 215 brandul “Poiana Zânelor”, m-am îndrăgostit de turism și am realizat potențialul enorm al județului. Aveam să constat că era doar un județ de tranzit, turiștii doar treceau pe aici în drumul lor spre Maramureș și Bucovina. Așa am înființat Asociația de Promovare a Turismului “Turist în Bistrița-Năsăud”, al cărei președinte sunt, asociație care este organizatorul celui mai mare eveniment din județ – Festivalul Usturoiului în Ținutul Contelui Dracula. Sunt proiecte în care am investit foarte multă energie. Banii nu contează.

Capra cu trei iezi. Asta mi-am zis când am aflat că voi avea al treilea copil. Vei fi capra cu trei iezi, Claudia! Să te văd acum cum te descurci! Fac față în continuare situației, dar nu e deloc simplu. Am de gestionat o adolescentă cu personalitate – Iris, născută artistă – studiază Arhitectură, dar trage mai tare spre Arte Plastice, un băiețel care visează să fie un vlogger de mare succes și anvergură și temperamentul mezinei – zisă Rontzi – despre care știu sigur că va face în viață numai ce-i place.

 

Narcis, tipul care m-a convins să-i fac trei copii (i-aș fi făcut cinci dacă medicii mi-ar mai fi permis), m-a convins în 1999 să mergem până la primărie să semnăm certificatul de căsătorie. Dacă-l veți cunoaște o să vă spună că situația n-a fost așa, că l-ar fi somat tata să mă ia de nevastă. Se răsfață. Nu-l credeți, adevărul e la mine ;). Tipul care mă suportă zilnic este omul care m-a susținut în toți acești ani și dacă am ajuns aici, asta i se datorează și lui. Bine, și eu am fost fată de treabă și l-am lăsat să se dea cu motocicleta și jeepurile pe toate dealurile. Am înțeles la timp că are nevoie de relaxare, că nu e simplu nici să ai o nevastă cu așa personalitate, trei copii, două pisici și doi câini.

Fashionista. Iubesc să mă îmbrac în stilul meu, făcând asocieri și alegeri ciudate. Nu trebuie să placă nimănui. Trebuie doar să mă simt eu bine. Dacă pot să te inspir, mă bucur. Nu sufăr de orgolii prostești și îți voi da ponturi, dacă-mi ceri. Încearcă să iei și din atitudine, asta face mult.  Hainele mai au nevoie și de atitudine ca să te pună în valoare.

Blogger?! N-am încotro dacă vreau să fac ce-mi place. Iar mie-mi place să scriu. Cum ziarul și politica editorială, făcute de mine – e drept, nu îmi permit să public texte care n-au de-a face cu jurnalismul sau cu sfera locală, n-am decât să mă apuc de scris pe blogul personal. Un proiect lăsat în așteptare câțiva ani. Să nu vă așteptați să găsiți pe aici jurnalistul din presa locală Claudia Andron. Aici scriu ce-mi place și ce am chef, când am chef. Și, vă rog, nu mă judecați după rigorile jurnalismului. Nu se aplică pe acest blog.

Facebook Comments