close
Claudia Andron

Ia din toate, păpușă! Caaaaalm, nu te arunca! Ca o vrăbiuță…

17523075_1373675679345928_5222277686803788217_n

Am încercat toate curele de slăbire din lume și n-am ajuns la greutatea de dinainte de a avea copii decât cu lacăt pe gură. Recunosc, m-am suspectat o vreme că oi fi având probleme cu tiroida. Aaaa, și că rețin apă. De asta am fost chiar convinsă. Prostii! Mâncam ca o proastă. Tot din farfurie. Că, deh, așa m-a crescut mama bine. Mâncând tot din farfurie…

Am fost slăbănoaga lumii în copilărie. În liceu aveam 43 de kilograme și la cei 170 cm înălțime ai mei arătam ca naiba. Seara, la rugăciunile de culcare, mă rugam să fiu grasă. Mi se părea foarte ușor să slăbești și aproape imposibil să te îngrași. Pe la 20 și ceva de ani aveam 52 de kilograme. Tot slabă, fără șanse de îngrășare. Și apoi mi-a dat Dumnezeu, doar așa de frumos îi cerusem să-mi rezolve și mie problema asta. 35 de kilograme în plus la prima sarcină. Am ajuns la vreo 90 de kilograme. Dar am mâncat. Numai seara câte un litru de lapte cu doi pumni de orez și trei linguri de zahăr. Să fie clar, m-am îngrășat atât de mult pentru că am mâncat. Nu pentru doi, s-ar fi săturat trei, poate patru cu cât mâncam.

Eram prin luna a opta când mi-am jurat că nu o să fiu niciodată grasă. Eram nervoasă că nu mă puteam încălța. Era toamnă, târziu, și-mi amintesc că umblam cu o pereche de pantofi deschiși la spate, pe care-i preferam că nu trebuia să-i leg. Am născut și am slăbit. Cu multă muncă la ziar, ore epuizante de fitness și masaje. După 7 ani am rămas din nou însărcinată, cu băiețelul, și am pus iar vreo 25 de kilograme. Mi-am revenit până la vreo 62 de kilograme. După alți patru ani, șoc. Urma să fiu capra cu trei iezi. Și dă-i și luptă-te iar cu mâncarea și ajungi pe la vreo 80 de kilograme. Și după nașterea celui de-al treilea copil nu am mai reușit să cobor acul cântarului sub 65 de kilograme. Ba mai și urcam la 67 – 68 când nu eram puțin atentă și mâncam tot din farfurie. Am încercat toate dietele universului. Și dacă slăbeam, reveneam la loc după un timp. Ceva nu mergea. Adică nu ținea figura mult timp. Cum lăsam dieta, cum reveneam la loc sau la mai mult.

În noiembrie-decembrie 2015 am avut câteva operații complicate la dantură. Scos, pus implanturi, stânga, dreapta, sus, jos. Era final de an și mult de muncă. Nu numai că nu aveam timp să mănânc, dar nici nu puteam. Și am slăbit lejer vreo două kilograme, aveam 65 – o greutate la care nu mai ajunsesem de ceva timp. Toată lumea a remarcat. Am analizat de unde mi se trage. Aha. Deci, dacă nu mănânci, păpușă, să vezi minune, slăbești!

Și m-am ambiționat. Țin minte că veniseră sărbătorile de iarnă. În fața mea, oala cu sarmale. Opt băgam sub nas de obicei. M-am oprit la două. Prăjituri. Face mama niște prăjituri de-ți lasă gura apă. O feliuță mi-am impus, nu patru-cinci ca înainte. Cârnați, mușchi și coaste – cum îmi plac mie – îmi trăgeau cu ochiul din oală. Luam câte o bucățică din fiecare.  “Ca o vrăbiuță, Claudia, ca o vrăbiuță!” – îmi repetam. Așa am reușit să trec și sărbătorile și să mai și slăbesc cu ocazia lor. Deja eram conștientă ce trebuie să fac ca să slăbesc și nu mai aveam de gând să mă las sedusă de mâncare. Am mâncat orice am poftit, dar puțin. Și nu m-a chinuit deloc foamea. Am slăbit până în mai 2016, adică în vreo 6 luni, până la 57 de kilograme. 11 kilograme în 6 luni. Ca la carte. Am avut și 56, dar nu mi-a plăcut, sunt prea slabă. Mi-ar plăcea să am 60 de kilograme dar mi-e frică să le pun mâncând. Aș vrea să pun kilogramele ălea trei prin sport, să fie masă musculară. Dar încă nu am reușit să ajung constant la sală, așa că mă mențin. Urcatul pe cântar e ca rugăciunea de seară. Așa păstrez controlul și fac planul următoarei zile. Dacă am exagerat cu mâncarea, a doua zi o iau mai ușor. Și încă o zi dacă e nevoie.

Am 40 de ani, trei copii și 57 de kilograme. Și am slăbit mâncând, dar puțin din toate. Ca o vrăbiuță, ca o vrăbiuță…

 

Facebook Comments
Claudia Andron

Autorul Claudia Andron