Nu numai că beau vin, dar am început să mă și pricep. Mă pricep să fac figuri dacă nu-i bun și dacă nu se potrivește cu mâncarea, cu vremea de afară, cu dispoziția mea. Figuri demne de regina din mine, că așa-mi place să mă răsfăț câteodată. Dacă cumva nu am o sticlă de vin bun în casă și îmi vine subit pofta, furnizorul de vinuri al Casei Regale Andron a dat de naiba. Așa ceva nu se face!
Meseria asta de jurnalist te duce și la rele, ajungi să te specializezi în chestii la care nu te-ai fi gândit. Cum ar fi băutul de vin. Au fost suficiente câteva degustări de vin, câteva ponturi date de somelieri și distribuitorii de vinuri să încep și eu să faci figuri la vinul care îmi ajunge în pahar. Nu mai pot bea orice și oricum! Vă rog să mi-l serviți numai la temperatura potrivită, numai din soiurile preferate, cupajele preferate, lângă mâncarea potrivită. Așa se face, vă spun eu, exercițiul m-a învățat să știu ce și cum, pe mine nu mă mai prostiți.
Mariana Deac, de la The Drink’s Store, a fost capul răutăților. Nu făcea degustări și prezentări de vinuri fără mine în Bistrița. Tot o bucățică de brânză și o gură de vin și de ăla, și de ăla și după vreo trei evenimente m-am trezit și eu făcând figuri la vin. Ăsta-i bun, ăsta nu-i bun!
Și apoi a intrat în scenă Andrei Urs, de la Drink-Up Store, care organiza alături de Boris Ionescu de la Crama Oprișor (una din cramele mele preferate) degustări în restaurante, câteva au fost la Taverna Dogarilor din Bistrița. Nici ăstea nu se puteau face fără mine că deja mă calificasem, eram jurnalistul care se pricepea la vinuri. Lângă Andrei, Boris și Honoria Rațiu am învățat cum se asortează vinul cu felul de mâncare. La pește să-mi dați vin alb și la desert musai Rose, altfel avem o problemă, vă spun eu! Iar dacă sunt feluri de mâncare mai grele, merge vinul roșul, dar și acolo trebuie asortat soiul cu carnea. Că una merge la carnea de porc sau de curcan și alta la vită. Credeți-mă, e o adevărată filosofie și numai antrenamentul ăsta de la degustări te ajută să te descurci și să ai satisfacții maxime la o banală cină. Mâncarea și vinul perfect lângă, ceva deosebit, memorabil chiar!
Cum pe noi ne încearcă rău mândria locală, probabil că n-a fost degustare de vin la care eu sau alții din Bistrița să nu pomenim de faimoasele vinuri produse odată în Bistrița-Năsăud, demult istorie.
M-am bucurat teribil acum doi ani să descopăr că la Dumitra, Octavian Harșianu s-a ambiționat să rescrie istoria viticolă a zonei și să producă iar vinurile care au făcut celebră zona, cum ar fi un Pinot Gris care a cucerit prin anii 1950 titlul de cel mai bun Pinot produs în Europa. Apoi am auzit și am degustat vinurile albe făcute de niște italieni la Lechința, îmi amintesc de la ei tot de un Pinot Gri, bun. Și uite așa, de vreo doi ani, Bistrița-Năsăud a început timid să producă iar vinuri.
Ieri am ajuns la Jelna, la câțiva kilometri de Bistrița. Și am dat acolo peste o cramă super mișto și peste niște vinuri chiar de top Produs în Bistrița-Năsăud (un proiect pe care îl susțin de câțiva ani și care încurajează și promovează pe de-o parte producătorii locali, iar pe de altă parte încearcă să-i convingă pe bistrițeni să prefere produsul local). Crama și plantația de viță de vie sunt ale fraților Daniel și Ovidiu Moldovan. Tineri și suficient de nebuni încât să creadă și să investească masiv în agricultură. Muuultă muncă și sute de mii de euro. Povestea vinurilor de la Jelna a scris-o frumos AICI colega mea, Bianca Sara.
Eu vreau să vă vorbesc însă despre vinurile lor, că tocmai v-am zis că mă pricep :))
Începem de la prezentare, că așa faci cunoștință cu ele, contează și cum îți apar în față, pe raft, pe masă. Am rămas uimită că doi tipi pe care i-am cataloga rapid ca fiind de la țară, au știut cât de important e branding-ul. Că eu nu mai pot de dragul celor care investesc sute de mii de euro în produse/servicii/afaceri mișto și scapă din vedere prezentarea, promovarea, fix detaliile care, ignorate, te pot ajuta să dai un mare chix. Poți să ai cel mai bun produs și să mori plângând lângă el dacă îl prezinți prost și nu investești în reclamă. Degeaba faci un lucru minunat dacă știi de el numai tu și prietenii tăi. O tot zic asta, dar prea puțini ascultă și înțeleg ce zic.
Revin la vinurile de la Jelna și vă spun că frații Moldovan au lansat pe piață două game de vinuri RUJA și JURA, cu etichete elegante, care cuceresc chiar prin simplitatea lor, dar una atent studiată – credeți-mă pe cuvânt, se vede că au lucrat cu profesioniști.
Așa cum am zis, degeaba ai un vin bun dacă nu ai fost atent când vrei să-l vinzi până la ultimul detaliu, care poate fi eticheta. Nu numai că au etichete frumoase vinurile, dar au și o poveste. Vinurile de pe dealurile însorite din Jelna au fost monedă de schimb la plata pictorului care a făcut reproducerile după Navicella lui Giotto, iar numele de Jura și Ruja au fost inspirate din numele purtate de ielele și sânzienele Transilvaniei.
După ce am mers să vedem plantația de viță de vie întinsă pe cele 26 de hectare și am vizitat crama unde se produce vinul cu tehnologie de ultimă generație, a urmat, logic, degustarea vinurilor. Ei, aici au cucerit imediat regina din mine.
Am început degustarea cu o Fetească Regală, un vin alb, parfumat, ușor, puțin aspru, care m-a cucerit imediat. Atât de mult mi-a plăcut că toate cele patru vinuri care au urmat la degustare au avut de suferit din cauza asta. A urmat Feteasca albă. Bun și ăla, dar nu memorabil. Aici mi-am dat seama că o fi din cauza faptului că n-oi fi eu băutoare de Fetească albă. Mi-au explicat oamenii că gustul pentru un anume vin se formează și după fructele pe care le mănânci în copilărie. Clar, n-am mâncat fructele care trebuie și acum regina din mine se împacă doar cu Feteasca Regală. Scuzabil.
Când a fost servit Sauvignon-ul, am avut simțurile ciulite. În ultimele luni am degustat intens așa ceva și știam deja că-mi place. Să rețineți așa: Sauvignon Blanc-ul făcut la Jelna e impecabil. Cel mai bun din câte Sauvignon Blanc am băut. Din păcate, nu egalează nici el Feteasca Regală.
Dar când s-au întâlnit în aceeași sticlă și în același pahar cupajul de Fetească Regală și Sauvignon Blanc, mi-am zis că e ceva ce trebuie recomandat și altora. Cupajul ăsta e bucurie, le-a ieșit perfect!
Rose-ul produs la Crama Jelna a încheiat degustarea și a fost cireașa de pe tort. Musai dacă vreți să impresionați vreo regină cu figuri ca și mine tre să folosiți un vin de ăsta. După ce l-am gustat mă gândeam doar cam câte sticle din el au făcut și calculam în cât timp se poate epuiza de pe piață. Cei de la masă spuneau și ei că e cel mai bun Rose pe care l-au băut. Nu-mi amintesc de restul pe care le-am încercat în ultimii ani, dar pe ăsta îl țin minte și știu că-l mai vreau pe masă.
După ce va citi acest articol, dl. Andron va face iar mișto de mine că după ce am scris de mașini (citește AICI), acum am ajuns să-mi dau cu părerea și despre vinuri. Ce să mai și răspund? Asta sunt, cu asta defilezi! :))
