close
claudiaandron00007

Spaima copilăriei mele nu a fost bau-bau, ci femeile măritate. Bine, trebuie să aveți în vedere că n-am prea fost un copil ca restul. Mai repede o ciudățenie care nu prea se juca, mai ales cu păpuși, și nici nu înțelegea de ce-și pierd copiii timpul cu asta. Cum să faci haine păpușilor când puteai să-ți faci ție?! N-am înțeles deloc. Cu spiritul practic constat că m-am născut. Și cu o pasiune pentru compania oamenilor mari. Puteam să stau ore în șir să-i ascult, mă făceam invizibilă numai să nu mă vadă și să-mi dea viteză. Savuram tot ce discutau și îi studiam. Așa am văzut că tata era sufletul petrecerilor, că atunci când vorbea serios și era ironic îi străluceau ochii de amuzament. Puțini se prindeau, dar eu știam, știaaaam…

Și tot la studiul oamenilor mari a început să mă înspăimânte femeia măritată. Constatasem eu că, după măritiș, majoritatea femeilor începeau să se transforme, cumva începeau să semene toate între ele. 

Nu era cazul mamei mele, o superbitate cu păr lung și negru, în bucle mari, naturale. Avea mama un păr că învârtea o șuviță după deget și-i ieșea o buclă. Aveam câteva vecine în bloc la fel de frumoase și cochete, care ieșeau din tipare și pe care le studiam lung pe casa scărilor sau în fața blocului. Dar acestea erau excepțiile, majoritatea urma un anume tipar: freza de femeie măritată asortată perfect la hainele de femeie măritată, foarte sobre, plus o veșnică nemulțumire și iritare, râul, ramul, copilul, soarele, zăpada, le nemulțumea orice. 

Ai de capul meuuuuu! Orice – mi-am zis atunci, copilă fiind, numai femeie măritată să nu ajung, cu părul scurt și permanent și cu haine de femei bătrâne și tocuri de trei centimetri!

Tocmai de asta mi-am promis să nu mă mărit degrabă, că de acolo consideram eu că se trag toate. Se măritau fete faine și apoi se transformau, parcă le lovea ceva. Mama, câteva vecine și profa de franceză ce îmi mai dădeau ceva curaj. În rest, numai femei anoste vedeam, veșnic supărate și cu permanent în păr – freza “moartea pasiunii”. Nu-i bine. Deloc.

Nu mai țin minte ce-a făcut și ce mi-a zis domnul Andron :)))))), dar la 22 de ani m-a convins să mă mărit cu el. M-a luat cu tot cu spaima de a nu arăta ca o femeie măritată și suportă și acum consecințele. Provocarea mea este să nu arăt ca o femeie măritată, cea din tiparele trasate de societate, care spune că nu mai ai dreptul să porți fuste scurte și rochii cu spatele gol după ce te-ai măritat, că musai după ce ai făcut unu, doi sau trei copii este de înțeles și chiar scuzabil să ai câteva zeci de kilograme în plus. 

Poate de asta complimentul suprem pentru mine este reacția de pe fețele unora care află că sunt măritată de aproape 20 de ani și am trei copii. Nu las să se vadă, dar îmi place când asta stârnește admirație sinceră. În anii ăștia am dărâmat mituri în jurul meu și știu că am inspirat cel puțin câteva femei măritate, care mi-au și spus-o. Recunosc, mă simt al naibii de prost când soții le atrag atenția, chiar cu mine de față, de ce nu-mi urmează exemplul.

Băăă, fii mai delicat și ajut-o să-și depășească prejudecățile, poate face ce-a văzut mereu în jurul ei, ce i-a spus mă-sa și se ferește de reacția societății, poate chiar nu are puterea să o înfrunte și se simte mai în siguranță așa. Deși eu cred contrariul, că s-ar simți mult mai încrezătoare în ținute nu tinerești, dar mai vesele, care să-i inducă o stare de bine văzându-se admirată.  

Eu am avut noroc de un soț care nu m-a oprit să mă îmbrac fix cum am simțit eu, indiferent de eveniment, care la rândul lui a avut noroc de o mamă super modernă, care a fost, până a plecat dintre noi, marele meu fan.

Parcă acu, la bătrânețe, a început dl. Andron să-și dea cu părerea și, când nu sunt puțin atentă, mă mai întorc la dressing și mă schimb. Și după scriu ASTA.

Mai nou mă mai bântuie o spaimă, să nu cad în ridicol, că e tare simplu. Acum, ambiția mea este să fiu în cea mai bună formă la vârsta pe care o am. Și să nu exagerez, da, daaa, chiar nu vreau să cad în ridicol!

Așa că, dacă mă vedeți că sar calul, trageți-mă elegant de mână și păstrați un glonț de argint pentru mine dacă nu înțeleg de vorbă bună. Promiteți?!

Facebook Comments
Tags : dupa 40îmblânzirea scorpieirâdem și glumim
Claudia Andron

Autorul Claudia Andron