close
ghid001

îmi zice o prietenă. Afrodisiace – pe dracu – îi răspund eu, în gând. E nebună și asta, s-a țicnit de tot. Auzi, cadourile sunt afrodisiace! Afrodisiacă e iubirea, fatăă! Păi când îl văd ieșind din duș mă înmoi toată, numai chef să-l întreb ce mi-a luat cadou nu am, alta e prioritatea. Auzi, cadourile sunt afrodisiace…S-a țicnit și fata asta și chiar părea de treabă…O fi materialistă? Nu pare, o știu de mult, n-a fost niciodată… Și totuși, să zică ea așa ceva…

Trece vremea și uit disputa aia verbală de la prânzul cu fetele. Că s-a și încins atunci discuția între noi. Cum să fie cadourile afrodisiace? Sunt cadouri și atât. Te bucurie de ele, îl pupi pe iubi, mulțumești frumos și consumi pasiunea în doza egală, în fiecare zi, nu ai creșteri de ăstea bruște pe bază de cadouri. Dar ce înseamnă asta? Unde e iubirea pură, adevărată? Eiii, na…

Și îmi apare într-o zi al meu acasă cu un parfum. Niciun eveniment de sărbătorit, la altele nu știu să meargă ca să aibă de ascuns după un parfum vreo aventură. Ultima variantă de luat în calcul: s-a gândit la mine, mânca-i-aș sufletul lui de băiat bun… Păi cum să nu te emoționezi, mai ales că gesturi de ăstea sunt rare și nu că n-ar fi el generos, dar sunt atât de figurantă că-i e și frică să-mi ia cadouri, să nu strâmb din nas. Când îmi ia, merge la sigur, după o cercetare serioasă, fix ceea ce-mi doresc, nimic altceva. Și în ziua aia a găsit el un parfum la care tot tânjeam, la un băiat care aduce parfumuri de afară, și s-a gândit să-mi facă o bucurie.

Mă surprind, la un moment dat, că torceam ca o pisică, alinturi, lingușeli, pupături… Mvaaaai, iubi, ce drăguț din partea ta…Parfumul ăsta, știai tu cât mi-l doresc?! Și dintr-o dată îmi vin în minte vorbele prietenei mele: “Cadourile sunt afrodisiace!”

Aoleuuu, avea nebuna dreptate! Sunt, mă, sunt! Ia uite-mă pe mine cum torc ca o pisică de la un parfum…Și de atunci, de câte ori primesc cadouri și mă ia cu fiori și miorlăieli îmi aduc aminte de vorbele ei…

Ce fată sinceră! Una n-am recunoaște că ne plac cadourile, că ne înfierbântăm instant…Nuuuu, nouă ne dau fiori dragostea, plimbările de mână sub clar de lună, un sărut pe umăr, orice altceva decât cadourile…Și, de fapt, uite care-i realitatea în teren…Ne pot transforma în feline oricând cu un cadou, fie el cât de mic…O fi o declarație puternică de dragoste în cadourile astea, altfel nu-mi explic, doar nu suntem materialiste, nu?!

Aveți voi o altă explicație?! Ascult…

Facebook Comments
Tags : iianaîmblânzirea scorpieiLinIA Traditionala
Claudia Andron

Autorul Claudia Andron